Archive for the ‘prim-ministru’ Category

Modificarea Constitutiei

ianuarie 15, 2009

In primul rand e cam greu. Nu de alta dar dupa ce trece prin Parlament proiectul trebuie sa fie aprobat prin vot popular de 50% + 1 din numarul total al votantilor. Ceea ce e greu, asa cum s-a vazut la ultima modificare, cand a fost nevoie de 2 zile de vot si de urne foarte mobile ca sa reusim sa o schimbam.

In al doilea rand nu e important daca e prezidentiala, semi sau parlamentara. E important ca legea fundamentala a unui stat sa reuseasca sa puna bazele unui sistem coerent de checks and balances, adicatelea de modalitati clare prin care cele 3 mari puteri sa se controleze si sa se completeze una pe cealalta. Asta e tare greu si e cu atat mai greu cand iesi dintr-un sistem totalitar si ai un sistem politic dominat de personalitati si nu de idei, asa cum e la noi.

In mod ideal as vrea ca presedintele sa poata sa demita atat prim ministrul cat si dizolve Parlamentul, in timp ce legislativul ar trebui sa aiba puterea sa demita presendintele si sa demita prin ministru, aproband in acelasi timp un program de guvernare si deci un guvern. Bineinteles, e nevoie de conditii pentru demiteri, ca personalitatile puternice sa nu aiba loc de manifestare prin demiteri sau dizolvari continue. De asemenea, e nevoie ca guvernul sa legifereze mai putin si sa administreze mai mult in timp ce, daca mergem pe bicameral, atributiile celor doua camere trebuie sa fie separate mai mult. Avand in vedere marimea Romaniei as putea sa vad o miscare spre unicameral si spre o noua forma de administrare teritoriala dar nu stiu daca neaparat Constitutia trebuie sa vorbeasca despre asta. Mai degraba o lege a administratiei publice.

Altfel mi se pare absurd modul noduros si apocaliptic, mereu legat de Basescu si de republica sa noua, in care media abordezza subiectul. Comparatiile cu Lucasenko nu au deloc sens. Nici alea cu Putin. Suntem o democratie, desi una destul de schioapata pe ici pe colo. Nici o noua constitutie nu poate sa schimbe treaba asta, asa cum nici o persoana nu prea poate sa schimbe sistemul singura sau aproape singura.

A, nu mi se pare corect ca parlamentul sa nu mai poata sa demita presendintele. Dar trebuie sa fie prevazuta o „pedeapsa” clara pentru un legislativ care pune presendintele sub acuzare daca votul popular in re-pune in rolul de presedinte.

Reclame

Despre sistemul politic din Romania

august 30, 2008

Vad ca premierul Tariceanu e interesat ca Romania sa devina fie republica parlamentra, fie monarhie constitutionala. N-ar fi mai usor daca pur si simplu am clarifica raporturile de putere in cadrul semi-prezidential pe care il avem deja? Iar chestia cu prezidentialismul care functioneaza doar in republici autoritare din Caucaz e o tampenie…

Cum sa comunici o initiativa buna intr-un mod relativ prost

iulie 10, 2008

Aruncati un ochi la initiativa lui Dragos Dinca, liberal de la Sectorul 2. In esenta ideea e buna, e codificata intr-o lege, mai lipseste sa se aplice. Dar ce face domnul Dinca? Da o leapsa generalizata blogosferei cu inclinatii politice, in termeni vagi si fara nici o propunere concreta. Adica nu face nimic constructiv…

Am sugerat in comentarii sa isi convinga seful de partid liberal, pe domnul Tariceanu, care se intampla sa fie prim ministru, sa isi trimita urgent consilierii locali de la PNL la aceste cursuri si apoi sa ii trimita sa faca declaratii de presa. Ar impusa doi iepuri dintr-o lovitura: ar face un bun PR liberalilor si ar da, poate, un exemplu celorlalte partide. Bineinteles ca, in bun spirit de politican, am primit un raspuns aspru.

Sa ne intelegem. Imi place ideea, imi place ca cineva e interesat, dar nu vad cum as putea eu ca blogger sa primit pe cineva la scoala…

Esenta si aparenta la Summit-ul NATO

aprilie 7, 2008

Ma amuza peste masura modul in care majoritatea comentatorilor din .ro nu reusesc sa deosebeasca esenta de aparenta, mai ales cand vine vorba de relatiile internationale, acolo unde esenta si aparenta se impletesc armonios si cu sens si e vital sa ne prindem ce e real si ce e show. Cazul cel mai interesant e prestatia domnului presedinte rus Putin la Summit-ul NATO de la Bucuresti de saptamana trecuta.

Am vazut analisti mai mari si mai mici, de la domnul Chirieac si domnul Radu Tudor la chiar Nicolas Don sau Luca Nicolescu (de la care ma asteptat la mai mult), adoptand ca avand baza in realitate, in grade medii spre mari, teza care spune ca Summit-ul asta a fost un mare si rasunator esec pentru SUA si NATO si ceialalti aliati europeni in timp ce „tarul” Putin a facut ce-a vrut, a obtinut o victorie diplomatica si una media. nuNs, in sinea meam de acord decat cu victoria media (as da si link-uri dar is la munca si n-am timp sa caut; poate mai pe seara).

Uitandu-ma la conferinta de presa sustinuta la Bucuresti trebuie sa recunosac ca domnul Putin e material bun, iar cine-l sfatuieste in ale hainelor, tinutei si modului de a vorbi se pricepe. Mai e si limba rusa care are o forta clara la nivel de discurs. Mai e si imaginea proiectata in ultimul timp de „revenire” a Rusiei in prim plan. Dar pana la urma astea toate is chestii de pura imagine. E drept, ele conteaza al naibii de mult, mai ales cand e vorba de audienta de genul celei din media din .ro, care e predispusa la a fi… sa zicem, manipulata.

Rusia mai are mult pana cand poate sa se apropie de ce era Uniunea Sovietica. Mai are mult si nu va putea sa parcurga acel drum asa cum incearca acum. Bogatia din petrol si din gaze e finita, presiunea pe care o poate exercita un furnizor e finita si ea chiar daca acum pare altfel. In the long run, cel care ofera e mai dependent de cel care cumpara decat credem. Economia si „bogatia” Rusiei sunt numai aparente, pentru ca tara asta nu reuseste sa aiba companii performante altele decat cele de stat si cele legate de resurse primare.

Un actor bun poate sa mascheze o slabiciune. Dar nu o poate elimina. Putin reuseste sa proiecteze o imagine clara de putere si coerenta diplomatica, insa asta nu inseamna ca reuseste sa fie o mare putere. Ci doar un show grandios, specific rusesc.

Pana la urma nu e rau ca Rusia pare, din nou, o mare putere. Dar m-as astepta ca unii dintre cei care apar la televizor si scriu prin ziare sa vada dincolo de fatada si sa comunica ce e dincolo de gard.

Kosovo. Romania. UE. Transnistria

februarie 19, 2008

Eu sunt intr-o mica vacanta de 4 zile (azi e ultima zi) inainte de un nou loc de munca (maine la temuta ora 9). Drept pentru care nu am urmarit nici tot nici toate legat de Kosovo/reactia Romaniei/reactia Rusiei/cine a recunoscut si cine nu. Asa cum inca mai am de citit una alta despre liberalismul din Romania. Dar sa purcedem.

Sever Voinescu scrie in Cotidianul ca importanta sau desuetudinea „cazului Kosovo” depinde de cum definim „situatia exceptionala”. Concluzia domnului Voinescu e mai degraba pesimista: va fi greu sa explicam bascilor, catalanilor, transnistrenilor sau kurzilor de ce situatiile lor nu sunt exceptionale. Cred ca unele cazuri sunt cu adevarat exceptionale (kurzii in Irak, transnistrenii) dar nu cred ca simpla adoptare a refrenului „Dar in Kosovo s-a putut” ii va ajuta sa obtina/sa isi declare independenta.

Ionut Butoi de la Agentia de Rating Politic crede ca PRM-ul poate sa fie „inviat” de dezbaterea legata de Kosovo. Nu sunt de acord cu aceasta idee, fie si datorita faptului simplu ca PRM nu stie sa profite de ocazia care i se ofera. Tonul adoptat (mai ales de Vadim Tudor care a capatat ceva vizibilitate in plus pe la televiziuni) e unul demn de anii ’90 si de conflictele de la Targu Mures. Situatia de acum in Romania e fundamental diferita.

Nu sunt de acord cu John Doe care declaratia lui Putin, care face referire la Transilvania ca regiune ce poate sa urmeze traiectoria Kosovo, inseamna ca avem o problema. Pana una alta carta NATO ne garanteaza suveranitatea si integritatea. Si nu cred ca o sa facem noi lururi chiar atat de tampite incat sa iesim din NATO…

Nici cu Eduard Hiudan nu sunt de acord. Nu am fost surprinsi de declaratia de la Pristina. Culmea, am reusit chiar sa avem o pozitie unitara, atat prin vocea presedintelui cat si prin cea a ministrului de Externe sau a Parlamentului. Situatie rara in ultimul timp in .ro…

Nici cu Mihnea nu-s de acord cand spune ca e inacceptabil ca UDMR sa aiba o opinie diferita de cea oficiala a Romaniei legata de Kosovo. Pana la urma e vorba de o „dependenta de cale”. Reprezentantii UDMR fac spectacol pentru public (mai bine zice englezul „playing for the crowd”) dar in fapt nu au nici mijloacele nici interesul sa vada in Kosovo un precedent real. Nu de alta dar „precedentul Kosovo” ar inseamna ca romanii majoritari, verzi, sa ii atace si sa incerce sa ii ucida iar ei sa riposteze printr-o miscare de gherila. Nu cred ca e cazul. UDMR e un partid politic intr-o tara libera iar liderii sai sunt cetateni intr-o tara libera. Au deci dreptul la opinie. UDMR joaca un rol politic care e o expresie a modului in care UDMR a reactionat in general cand e vorba de chestiuni de „autonomie”… Cam ce spun eu spune si Cristi Banu, cu accentul pe faptul ca minoritatea maghiara nu este oprimata in Romania.

doinat ma lepsuieste cu intrebarea despre Kosovo si ce inseamna independenta pentru Romania? Ca si ea nu pot sa nu observ buna sinteza de la Dateline Bucharest. Dar si rezumatul corect al lui adi_ocs. Ambele merita citite…

Din punctul meu de vedere elementul cel mai important si oarecum ignorat (cu buna stiinta) de unii dintre oamenii de la televizor si din presa este conceptul de „recunoastere„. Dreptul international nu are forta normativa pe care o are dreptul national din simplul motiv ca nu exista o autoritate suficient de puternica (aka un „Guvern” mondial care sa dispuna de fonduri si de forta militare fara conexiuni reale cu statele nationale) ca sa il impuna. Prin urmare pe scena internationala exista norme de drept dar ele sunt fluide si supuse consideratiunilor de tip realpolitik. Tocmai o astfel de analiza pragmatica impune asumarea faptului ca independenta statului Kosovo este „reala” in masura in care state importante (din punct de vedere militar/economic/diplomatic) recunosc existenta sa. Pe de alta parte trebuie acceptat si faptul ca independenta nu va avea, cel putin o vreme de acum inainte, o componenta foarte dura, avand in vedere ca noul stat depinde de ajutorul economic al UE si SUA si, mai important, de ajutorul logistic al UE (functionari, politisti, vamesi).

Poate cel mai important element in acest moment este ca toate partile implicate sa limiteze sansele (destul de reale) ca statul Kosovo sa mearga in directia failed-state. Este destul de clar ca pentru tarile care nu recunosc acest stat va fi greu sa contribuie (desi contributia prin intermediul UE la ajutorul acordat Kosovo poate sa fie o solutie destul de eleganta din punctul de vedere al Romaniei) la construirea sa ca stat valid. Acesta e principalul motiv pentru care imi doresc ca recunoasterea Kosovo sa fie larga iar ajutorul oferit sa fie masiv…

Cat despre importanta pentru Romania… Transilvania nu mai are nimeni cum sa ne-o ia, asta e destul de clar pentru mine. Cred ca minoritarii etnici maghiari din Romania nu au motive sa formeze o armata de eliberare si sa ceara bombardarea tintelor politice si militare din Bucuresti. Nu cred ca PRM are cum sa profite. Nici UDMR nu va mai inflama prea mult apele.

Unde trebuie ca Romania sa fie atenta si unde diplomatia noastra are de lucru este in problema Transnistria. E drept ca, chiar daca isi declara independenta, e putin probabil ca republica sa primeasca recunoastere de vreun fel. Asta nu inseamna insa ca Romania nu trebuie sa iaba argumentatii coerente si corecte pregatite pentru a demonstra tuturor celor care asculta ca exista o diferenta clara intre independenta Kosovo si posibila independenta a Transnistriei.

ADDENDUM: Corina Murafa spune ca tot episodul Kosovo musteste de cinism, Corina Cretu reactioneaza la lacrimi iar pe limba cailor putem observa nuantele unor declaratii ale UDMR (sunt acolo cateva comentarii savuroase). Si, bineinteles, BBC

ADDENDUM2 : Multa cerneala virtuala a generat Kosovo. Poate chiar nitel cam multa avand in vedere importanta pe care or are pentru Romania si care e limitata. Adi spune ca alte solutii existau si trebuiau incercate. Poate, dar cred ca negocierile nu ar fi dus nicaieri.In ciuda tonului insinuant de la ARP cred ca declaratiile presedintelui Basescu facute la intalnirea cu presedintele Serbiei au fost normale. Dialogul si negocierea trebuie sa ramana relevante intre cele doua parti. Fara ele se poate ajunge (desi e greu de crezut) din nou la arme.

Foarte misto ideea de la Idei locale de a aborda situatia ca in dreptul anglo-saxon relevand punctele de distinctie intre diferitele miscari separatiste si Kosovo. Se observa monstruos cum unii reprezentanti ai PNL in Parlamentul European au opnii distincte de cele ale partidului. mesaj in sticla nu vede nici un mericol ci doar nevoia politicienilor romani de a castiga cateva puncte (dupa mne iluzorii) cu tema nationalismului.

Insurgiam crede ca poporul sarb are datoria de a se pregati de lupta. Eu sper ca totusi acest fapt va putea sa fie evitat. Teaca da vina pe americani si crede ca o Europa condusa de Chirac si Schroeder ar fi reactionat diferit. Ionut Pepenar e impotriva independentei pentru ca nu exista popor kosovar ci popor albanez iar Pendulul lui Foucalt pune intrebari si obtine raspunsuri. mutsunake e foarte direct si remarca cum Kosovo e primul stat musulman din UE fara a fi in UE.

Cam astea fura reactiile de prin .ro. Cele mai multe inteligente si articulate, fie de o parte sau de alta, dar, din pacate, si unele neargumentate si am belicaose…