Archive for the ‘Parlament’ Category

Votul obligatoriu

iunie 20, 2008

Cotidianul prezinta un pro, adica Ioan T. Morar, care e cam filosofic, si un contra, adica Ioan Stanomir, poate cam legalistic, pentru votul obligatoriu. As merge putin dincolo de ceea ce spun cei doi, admitand ca cei doi au argumente valide si de o parte si de alta.

As spune ca inainte de a face votul obligatoriu, masura care sunt sigur ca ar ajuta democratia din .ro, ar cam fi cazul sa ii oferim cetatenului toate sansele de a vota. Adica sa introducem votul prin posta acolo unde e posibil, sa introducem un sistem de vot electronic coerent, marind astfel accesibilitatea actului de vot.

Ar mai fi o idee si sa facem voturile ceva mai dese, eventual mutand alegerea Senatului in mijlocul mandatului Camerei Deputatilor si decaland cu un an alegerile locale de cele ale Senatului. Mai multe ocazii de vot ar crea o oarecare obisnuinta cu procesul si ar pune in evidenta importanta actului.

Pe de alta parte, daca facem votul obligatoriu e cazul sa o facem de asa natura incat sa aiba sens. Adica in primul rand sa incercam sa facem pedeapsa pentru ne-vot clara si suportabila. Nu inchisoare, poate munca in folosul comunitatii, mai degraba un procent in plus la un impozit sua ceva de genul asta.

Ne-responsabilizare

martie 9, 2008

Citeam despre interventia lui Cristian Preda in dezbaterea BBC – Hotnews despre legea de reforma a votului adoptata recent. Cred ca are mare dreptate cand spune ca legea rateaza unul dintre obiectivele cele mai importante ale unei astfel de reforme: responsabilizarea politicianului ales in Parlament.

Vom avea doua tipuri de parlamentari: cei alesi uninominal intr-un singur tur, care vor avea o mult mai clara responsabilitate fata de electoratul care i-a ales si care vor trebui sa cultive o relatie cu acestia, si parlamentarii redistribuiti national, cu o responsabilitate limitata. O sa fie interesant modul in care cele doua categorii vor interactiona in Parlament.

Ar fi fost bine ca reforma electorala sa impinga mai mult decat o face politicianul spre a fi responsabil. Poate insa ca si o jumatate de pas e importanta in acest moment…

PS: Nu-mi place insa deloc prevederea legata de pragul electoral alternativ, de 6 mandate de deputat si 3 de senator. Tare mi-e teama ca noua lege va face ca fosile gen PRM si PC sa ramana active in Parlament…

Kosovo. Romania. UE. Transnistria

februarie 19, 2008

Eu sunt intr-o mica vacanta de 4 zile (azi e ultima zi) inainte de un nou loc de munca (maine la temuta ora 9). Drept pentru care nu am urmarit nici tot nici toate legat de Kosovo/reactia Romaniei/reactia Rusiei/cine a recunoscut si cine nu. Asa cum inca mai am de citit una alta despre liberalismul din Romania. Dar sa purcedem.

Sever Voinescu scrie in Cotidianul ca importanta sau desuetudinea „cazului Kosovo” depinde de cum definim „situatia exceptionala”. Concluzia domnului Voinescu e mai degraba pesimista: va fi greu sa explicam bascilor, catalanilor, transnistrenilor sau kurzilor de ce situatiile lor nu sunt exceptionale. Cred ca unele cazuri sunt cu adevarat exceptionale (kurzii in Irak, transnistrenii) dar nu cred ca simpla adoptare a refrenului „Dar in Kosovo s-a putut” ii va ajuta sa obtina/sa isi declare independenta.

Ionut Butoi de la Agentia de Rating Politic crede ca PRM-ul poate sa fie „inviat” de dezbaterea legata de Kosovo. Nu sunt de acord cu aceasta idee, fie si datorita faptului simplu ca PRM nu stie sa profite de ocazia care i se ofera. Tonul adoptat (mai ales de Vadim Tudor care a capatat ceva vizibilitate in plus pe la televiziuni) e unul demn de anii ’90 si de conflictele de la Targu Mures. Situatia de acum in Romania e fundamental diferita.

Nu sunt de acord cu John Doe care declaratia lui Putin, care face referire la Transilvania ca regiune ce poate sa urmeze traiectoria Kosovo, inseamna ca avem o problema. Pana una alta carta NATO ne garanteaza suveranitatea si integritatea. Si nu cred ca o sa facem noi lururi chiar atat de tampite incat sa iesim din NATO…

Nici cu Eduard Hiudan nu sunt de acord. Nu am fost surprinsi de declaratia de la Pristina. Culmea, am reusit chiar sa avem o pozitie unitara, atat prin vocea presedintelui cat si prin cea a ministrului de Externe sau a Parlamentului. Situatie rara in ultimul timp in .ro…

Nici cu Mihnea nu-s de acord cand spune ca e inacceptabil ca UDMR sa aiba o opinie diferita de cea oficiala a Romaniei legata de Kosovo. Pana la urma e vorba de o „dependenta de cale”. Reprezentantii UDMR fac spectacol pentru public (mai bine zice englezul „playing for the crowd”) dar in fapt nu au nici mijloacele nici interesul sa vada in Kosovo un precedent real. Nu de alta dar „precedentul Kosovo” ar inseamna ca romanii majoritari, verzi, sa ii atace si sa incerce sa ii ucida iar ei sa riposteze printr-o miscare de gherila. Nu cred ca e cazul. UDMR e un partid politic intr-o tara libera iar liderii sai sunt cetateni intr-o tara libera. Au deci dreptul la opinie. UDMR joaca un rol politic care e o expresie a modului in care UDMR a reactionat in general cand e vorba de chestiuni de „autonomie”… Cam ce spun eu spune si Cristi Banu, cu accentul pe faptul ca minoritatea maghiara nu este oprimata in Romania.

doinat ma lepsuieste cu intrebarea despre Kosovo si ce inseamna independenta pentru Romania? Ca si ea nu pot sa nu observ buna sinteza de la Dateline Bucharest. Dar si rezumatul corect al lui adi_ocs. Ambele merita citite…

Din punctul meu de vedere elementul cel mai important si oarecum ignorat (cu buna stiinta) de unii dintre oamenii de la televizor si din presa este conceptul de „recunoastere„. Dreptul international nu are forta normativa pe care o are dreptul national din simplul motiv ca nu exista o autoritate suficient de puternica (aka un „Guvern” mondial care sa dispuna de fonduri si de forta militare fara conexiuni reale cu statele nationale) ca sa il impuna. Prin urmare pe scena internationala exista norme de drept dar ele sunt fluide si supuse consideratiunilor de tip realpolitik. Tocmai o astfel de analiza pragmatica impune asumarea faptului ca independenta statului Kosovo este „reala” in masura in care state importante (din punct de vedere militar/economic/diplomatic) recunosc existenta sa. Pe de alta parte trebuie acceptat si faptul ca independenta nu va avea, cel putin o vreme de acum inainte, o componenta foarte dura, avand in vedere ca noul stat depinde de ajutorul economic al UE si SUA si, mai important, de ajutorul logistic al UE (functionari, politisti, vamesi).

Poate cel mai important element in acest moment este ca toate partile implicate sa limiteze sansele (destul de reale) ca statul Kosovo sa mearga in directia failed-state. Este destul de clar ca pentru tarile care nu recunosc acest stat va fi greu sa contribuie (desi contributia prin intermediul UE la ajutorul acordat Kosovo poate sa fie o solutie destul de eleganta din punctul de vedere al Romaniei) la construirea sa ca stat valid. Acesta e principalul motiv pentru care imi doresc ca recunoasterea Kosovo sa fie larga iar ajutorul oferit sa fie masiv…

Cat despre importanta pentru Romania… Transilvania nu mai are nimeni cum sa ne-o ia, asta e destul de clar pentru mine. Cred ca minoritarii etnici maghiari din Romania nu au motive sa formeze o armata de eliberare si sa ceara bombardarea tintelor politice si militare din Bucuresti. Nu cred ca PRM are cum sa profite. Nici UDMR nu va mai inflama prea mult apele.

Unde trebuie ca Romania sa fie atenta si unde diplomatia noastra are de lucru este in problema Transnistria. E drept ca, chiar daca isi declara independenta, e putin probabil ca republica sa primeasca recunoastere de vreun fel. Asta nu inseamna insa ca Romania nu trebuie sa iaba argumentatii coerente si corecte pregatite pentru a demonstra tuturor celor care asculta ca exista o diferenta clara intre independenta Kosovo si posibila independenta a Transnistriei.

ADDENDUM: Corina Murafa spune ca tot episodul Kosovo musteste de cinism, Corina Cretu reactioneaza la lacrimi iar pe limba cailor putem observa nuantele unor declaratii ale UDMR (sunt acolo cateva comentarii savuroase). Si, bineinteles, BBC

ADDENDUM2 : Multa cerneala virtuala a generat Kosovo. Poate chiar nitel cam multa avand in vedere importanta pe care or are pentru Romania si care e limitata. Adi spune ca alte solutii existau si trebuiau incercate. Poate, dar cred ca negocierile nu ar fi dus nicaieri.In ciuda tonului insinuant de la ARP cred ca declaratiile presedintelui Basescu facute la intalnirea cu presedintele Serbiei au fost normale. Dialogul si negocierea trebuie sa ramana relevante intre cele doua parti. Fara ele se poate ajunge (desi e greu de crezut) din nou la arme.

Foarte misto ideea de la Idei locale de a aborda situatia ca in dreptul anglo-saxon relevand punctele de distinctie intre diferitele miscari separatiste si Kosovo. Se observa monstruos cum unii reprezentanti ai PNL in Parlamentul European au opnii distincte de cele ale partidului. mesaj in sticla nu vede nici un mericol ci doar nevoia politicienilor romani de a castiga cateva puncte (dupa mne iluzorii) cu tema nationalismului.

Insurgiam crede ca poporul sarb are datoria de a se pregati de lupta. Eu sper ca totusi acest fapt va putea sa fie evitat. Teaca da vina pe americani si crede ca o Europa condusa de Chirac si Schroeder ar fi reactionat diferit. Ionut Pepenar e impotriva independentei pentru ca nu exista popor kosovar ci popor albanez iar Pendulul lui Foucalt pune intrebari si obtine raspunsuri. mutsunake e foarte direct si remarca cum Kosovo e primul stat musulman din UE fara a fi in UE.

Cam astea fura reactiile de prin .ro. Cele mai multe inteligente si articulate, fie de o parte sau de alta, dar, din pacate, si unele neargumentate si am belicaose…

Dilema de duminica: cu sau fara religie?

februarie 10, 2008

Bineinteles nu fara religie in general ci fara religie conectata cu statul si cu politica. De curand am citit despre modul in care domnul Bartolomeu Anania doreste ca religia sa ramana materie de liceu, cu asigurarea ca toata lumea va lua 5, sau despre cum BOR ar vrea sa aiba reprezentanti permanenti in Parlament ca astfel biserica sa fie consultata in toate cele ce privesc functionarea statului. Sincer, gasesc astfel de initiative contra-productive.

Sa incepe cu educatia si religia. Statul roman este laic. Asta nu inseamna ca statul roman dispretuieste/negliejeaza/uraste religiile/cultele ci ca trebuie sa fie neutru fata de ele. In mintea mea neutralitatea inseamna in primul rand sa dea posibilitatea fiecarui cetatean sa aleaga in ce crede. Iar a preda religia in scoala nu inseamna neutralitate. Daca un tanar vrea sa se familiarizeze cu preceptele credintei sale are la dispozitie lacasele de cult (fie ca sunt biserici, temple, sali ale regatului sau altceva).

Punctul al doilea este chiar mai rizibil. BOR nu are nevoie de reprezentanti in Parlament. BOR are nevoie sa devina relevanta pentru cetaten altfel decat prin aparitii publice si prin dorinta de a se impleti armonios cu statul. BOR poate sa comenteze din perspectiva credintei orice doreste insa nu vad de ce are nevoie de reprezentare speciala in Parlament.

Nu neg ca credinta/religia pot sa fie componente majore ale vietii unui individ. Insa nu inteleg de ce religia si credinta, in loc sa se concentreze asupra individului si asupra a ceea ce religia organizata poate sa faca pentru individi, simte nevoia sa se concetrneze asupra parghiilor politice si sa incerce sa dobandeasca o forma de putere asupra acestora…

Deci: cu sau fara religie?

Intrebarea de sambata

februarie 9, 2008

Veto pentru presedinte sau aprobare parlamentara pentru toate numirile de ministri?