Archive for the ‘opinii’ Category

Liiceanu la Hotnews

iunie 24, 2009

Ascultati discutia de la Hotnews cu Tapalaga si cu Gabriel Liiceanu. Foarte misto, mai ales modul in care abordeaza dubitativ rolul intelecutalului in spatiul public si in politica din Romania. E drept ca Tapalaga il preseaza cam mult pe partea politica, dar merita discutia, mai ales ultimele 10 minute…

Cum votul obligatoriu poate duce la cresterea culturii politice

iunie 11, 2009

Sa zicem ca maine statul roman adopta o lege facand votul obligatoriu. Sa zicem ca legea prevede o reducere de 2% a impozitului personal pentru fiecare persoana care voteaza la fiecare tur de scrutin (sau ceva asemanator sau chiar o pedeapsa simbolica – aici e loc mult de discutie). Partidele din .ro ar fi nevoite sa devina mai bune in ceea ce fac si sa prezinte solutii mai inteligente si candidati mai credibili. De ce?

Acum partidele se bazeaza pe prezenta redusa la vot. Ea inseamna ca vor veni la urne mai ales cei care sunt deja convinsi si/sau activisti. Adica partidele nu trebuie sa foloseasca resurse pentru a convinge electoratul si pentru a-l atrage la vot. Prezenta si intentiile de vot sunt in mare cunoscute. Nu e nevoie de fete noi, de bani, de programe coerente, de evenimente, de campanii coerente, de ideologie reala pentru ca totul e, in mare, predictibil.

Obligativitatea votului ar mari prezenta pe loc (e drept prin ceva ce se poate numi, depinzand de unde privim, o constrangere din partea statului – depinde mult de pozitia filozofica de unde privim statul si cetatenul). Asta ar inseamna ca partidele au in fata o situatie mult mai putin previzibila. Ar trebui sa cerceteze votantii, sa vada ce vor, de la cine, ce ideologie prefera. Ar trebui, in fapt, sa ii informeze si sa ii educe, sa ii atraga. Partidele ar trebui sa munceasca pentru voturi mai mult decat acum.

E drept ca multi cetateni sunt neinformati si needucati politic. E drept ca am putea avea votanti care voteaza fara informatie relevanta. Avem si acum. Sunt insa sigur ca o varianta de implementare bine gandita de vot obligatoriu ar putea sa duca la o imbunatatire a vietii politice din Romania…

ANAF, venit, declaratii, online, certificate, Romania, cinste

mai 8, 2009

Incepand cu vreo sase ore in urma si pana acum vreo cateva minute eram gata sa dau o bila alba statului roman, mai precis ANAF adicatelea Agentia Nationala de Administrare Fiscala. Motviul e unul prea pamantesc: anuntul ca se pot depune declaratiile de venit online. Eram gata sa iert faptul ca optiunea a devenit disponibila doar cu o saptamana inainte de termenul limita de 15 mai si eram gata sa uit faptul ca site-ul ANAF e cam praf iar documentele sunt greu de gasit…

De ce mi-a disparut euforia de mai devreme? Simplu, din cauza aparitiei conceptului de certificat digital, care a iesit la lumina in timp ce ma uitam la modul de depunere a declaratiei de venit online. Care va sa zica e nevoie ca ANAF sa fie sigur ca eu sunt eu si nu depune altcineva declaratia pentru mine si aparent CNP-ul si alte date personale nu sunt de ajuns. Inteleg, cat de cat, desi e o logica gaunoasa (pe harte nu e nevoie de altceva decat de CNP si semnatura) si zic hai sa vad cum e cu certificatele.

Certificatele sunt emise de trei firme. Prima problema: costa. A doua: dureaza mai mult de 5 zile sa primesti unul si sa fie autentificat. Adica ANAF adica statul in loc sa imi faciliteze depunerea declaratiei imi cam pune bete in roate.Si sincer nu inteleg de ce e nevoie de certificatul digital si mai ales de ce disciminarea asta: mijloacle vechi sunt favorizate, ca pret si ca timp in fata celor moderne. Nu vrea statul roman sa intre macar nitel in secolul XXI, ala al informatiei?

Moment in care ma decid ca poate e mai bine sa nu depun declaratia aia deloc, ce mama naibii, ca poate se descurca si fara mine statul roman. E drept ca poate imi face viata grea cu o amenda, dar parza niste revolta merita. Ma mai gandesc pana pe 15…

O analiza social politica a partidei de rugby Romania – Rusia

martie 2, 2009

Sambata am experiementat 2 partide de rugby. Prima a fost Romania – Rusia, pe micutul stadion Arcul de Triumf. La final am mancat bataie cu 28 la 19. Sa va explic cum e cu politica si cu socialul. Echipa de rugby a Romaniei poate sa fie privita (doar cu mici exagerari) ca un echivalent al statului si al societatii noastre.

Echipa Romaniei nu paseaza (cooperare redusa in corpul social) si cel mai adesea loviturile de picior, lansari sau trimiteri in margine, sunt deficitare (lipsa de viziune pe termen lung). Echipa Romaniei placheaza cel mai adesea sus si ineficient (preferinta pentru imagine versus eficienta) in loc sa se indrepte spre glezne. Echipa Romaniei nu are forta sa „rupa” linia adversa (incapacitatea de a trece de situatii dificile). Echipa Romaniei nu se dubleaza corect (lipsa de cooperare) si nu stie sa atace decat patrunzand pe langa gramada in mod repetat (metode de lucru vechi, eficienta limitata dar teama de inovatie). Echipa Romaniei tinde sa se arunce peste gramada sau sa intre din lateral (nici un respect pentru reguli). Echipa Romaniei nu stie sa prinda ca lumea o pasa simpla (n-am echivalent). Rusia a fost mai buna la pase si la trimisul in margine, plus ca rusii au bunul simt sa se acopere unul pe altul.

Practic in prima repriza romanii nu au jucat nimic, pentru ca in a doua, ajutati si de un cartonas galben, sa incerce o revenire care insa nu a avut timp sa se dezvolte. Urmatorul meci pe tern propriu e pe 21 martie, cu Portugalia.

Pe de alta parte am vazut tot sambata Irland – Anglia in Turneul celor 6. Superb. Scor strans, lupta dura, aparare durabila, fair play, O’Driscoll lovit bine dar ducand Irlanda spre victorie. Spectacol. Anglia a inventat parlamentarismul si alte cateva chestii iar Irlanda este tigrul celtic si are un presendinte femeie.

Intrebare: este nivelul jocului de rugby o buna oglinda pentru evolutia politica si sociala a unei tari (evident acolo unde exista o oarecare prezenta a pasiunii pentru joc)?

Moralitatea presei romanesti serioase si discursul anti Obama

februarie 10, 2009

Am citit articolul asta scris de Mihail Neamtu pentru Cotidianul cu titlul „Moralitatea echipei Obama” si nu mi-a lacut deloc. Sa luam lucrurile pe rand:

– „Noua administraţie din Washington DC a pornit la drum cu o cohortă de lobbyişti. Hillary Clinton e responsabilă pentru politica externă americană, deşi soţul său primeşte anual donaţii din străinătate pentru Fundaţia Clinton” – pana acum presa americana a remarcat doua incalcari serioase a termenilor de etica impusi de noua administratie, despre care se spune ca sunt mult mai stricti decat cei ai administratiei Bush. Lista de donatori pentru fundatia fostului presedinte Clinton a fost prezentata public si se pare ca exista o intelgere ca el sa fie atent la sursele de finantare.

– „numirea lui Tom Daschle ca ministru al Sănătăţii” – Daschle a fost candidat pentru acesta functie, s-a retras din cauza problemelor cu taxele. E drept ca echipa din jurul presedintelui ar trebui sa se asigure de trecutul curat al celor propusi pentru cabinet, dar Daschle a acceptat ca e vorba de o greseala personala. Poate sistemul de taxe e prea stufos.

– Tim Geithner a fost demnitar si in timpul administratiei republicane, ca sef al Federal Reserve din New York si nimeni nu s-a prins de problemele lui cu taxele. Interesant dublu standard, nu?

– „Un alt democrat, Rod Blagojevich, a pierdut în ianuarie scaunul de parlamentar sub acuzaţia de mituire” – domnul cu nume greu de pronuntat era guvernator in Ilinois, un stat unde scandalurile de coruptie au zguduit ambele partide.

-„„pachetul cu stimulente“ include şi distribuţia „gratuită“ de prezervative în valoare de 335 de milioane de dolari. Ultima prevedere se datorează intervenţiei doamnei Nancy Pelosi din statul California, în curs de falimentare” – multe state americane au probleme financiare iar planul de salvare a economiei incearca si re-capitalizarea lor. Unul dintre statele cu cele mai multe probleme este California republicanului Arnold. Iar masura cu prezervativele ar putea sa salveze o gramda de bani necesari cheltuielilor medicale in viitor. Asta pentru ca Medicaid are deja o gramada de probleme.

Este evident ca si eu am fost putin partizan in comentariul de mai sus insa articolul e o mai mare colectie de jumatati de adevar si de fapte livrate cu comentariu republican atasat dar netrecut prin filtrul ratiunii. Ma asteptat mai mult de la editorialisti, mai ales cand scriu despre politica din SUA.

Despre uninominal cu unul dintre profesori

august 28, 2008

Radu Carp, cu care am studiat la facultate drept european (parca) scrie un extrem de bun articol despre uninominal la Hotnews. Cateva chestii esentiale:

– reforma clasei politice si eficienta sistemului e dinamitate de supra-reprezentare; ar trebui sa fim vreo 35 de milioane in tara asta la cati parlamentari avem; mai bine ii ducem pe ei la un numar de maximum 300;

– asa cum am tot spus si eu (mi-e lene sa imi caut si sa imi pun link la postare) sistemul nostru de dinainte, zis prorportional, facea neste rezultate al naibii de majoritare; s-ar putea sa fim surprinsi cat de familiare ni se pare rezultatele generale ale noului sistem; s-ar putea ca o mutare spre un sistem mai proportional sa fi fost o idee buna;

– „Dupa ce legea a fost adoptata, s-a constatat ca este greu de respectat acest criteriu si astfel a aparut OUG nr. 66/2008 care adauga la conditia de 30% sintagma «de regula». Aceasta inseamna ca diferentele dintre colegii pot fi mai mari de 30%. O circumscriptie compusa dintr-un colegiu care reprezinta 99% din voturi si alt colegiu care reprezinta doar 1% este o aberatie electorala dar din punct de vedere legal este perfect posibil!”; se leaga cu ce a observat Turambar;

Altfel e bine ca avem un sistem unde numele candiatului coteaza. E rau ca l-am construit si apoi amendat total aiurea…

Argument pentru vot 1: partidele vor munci mai mult

mai 28, 2008

Am mai spus ca restrangerea prezentei la vot e cam ca reducerea audientei la televiziuni si a tirajului la ziare. Desi, din cate stiu eu, si audientele si tirajele scad constant de vreo cativa ani nici televiziunile si nici ziarele nu fac eforturi masive sa se reinventeze ca sa atraga telespectatori si cititori noi ci mai degraba se concentreaza pe cei pe care ii mai au. E mai putin consumator de resurse si e mai simplu, in general.

Cam la fel sta treaba si cu partidele. Daca tot mai putini cetateni se prezinta la vot partidele sunt (cumva) multumite. E foarte probabil ca cei continua sa voteze sa fie membrii/simpatizanti de partid. Ei sunt deja convinsi si nu mai re-analizeaza decat in rare cazuri optiunea de vot. Prin urmare partidele nu mai au nevoie sa ii convinga si nu mai folosesc resurse, adicatelea bani, oameni, idei, programe. Partidele sunt multumite mai ales din cauza ca ele oricum nu au prea multi oameni de aruncat in lupte si nici prea multe idei in .ro. Prin urmare restrangerea numarului celor care se prezinta la vot nu face decat, paradoxal, sa reduca si mai mult interesul partidelor de a atrage votanti noi. Efectul pervers este ca in loc sa fie un semnat de alarma pentru partide absenteismul este mai degraba un semnal care duce la inactivitate si stagnare.

Pe de alta parte daca cei care trebuie convinsi, folosind argumente, concepte, oameni interesanti, programe, isi declara intentia de a vota si se duc apoi si stampileaza alb/anuleaza votul/voteaza util partidele vor fi obligate ca la urmatoarele consultari electorale se ii ia in considerare si pe acestia. Ei (noi?) suntem mai imprevizibili si va fi nevoie de ceva inoire si inteligenta ca sa fim convisi. Ergo, incet incet partidele ar trebui sa se modernizeze si sa ne atraga si pe noi astia mai putin activisti si mai greu de convins.

Ergo merita un drum pana la sectia de votare…