Archive for the ‘checks & balances’ Category

Votat de la 14 ani

Septembrie 14, 2009

Cristian Preda aduce in discutie o problema interesanta: de la ce varsta devii cetatean plin, adica cu drept de vot (admitand ca posibilitatea de a iti exprima votul este elementul definitoriu al cetatenului in democratia participatorie)? Preda, actualmente europarlamentar din partea PDL, dar si profesor, zice ca poate 16 e o varsta buna.

Discutam acum ceva vreme cu un prieten care a studiat psihologia si opinam ca un tanar de 14 ani in societatea de azi, hiper cablata si devoratoare de informatie, are mai multe sanse sa analizeze o situatie, cum e votul, si sa ia o decizie cu iz public decat un batran de 65 de ani. El ma cam contrazicea, dar nu despre asta este vorba. Cred ca putem sa coboram varsta pentru vot la 14 ani, cu o conditie: sa informam cu adevarat tinerii ce e ala vot, de ce e important si cum trebuie analizate optiunile. Imi si imaginez partidele care vor trebui sa se adapteze la cerintele unui grup electoral care vrea scoli, educatie permanenta, informatizarea administratiei, libertate individuala si eliminarea unor norme.

Apropo, stiam cand eram mai tanar tineri de 14 si 16 care puteau sa analizeze, converseze si sa discute cu mai multe maturitate decat unii dintre cei care comenteaza propunerea lui Preda pe Hotnews.

Liiceanu la Hotnews

Iunie 24, 2009

Ascultati discutia de la Hotnews cu Tapalaga si cu Gabriel Liiceanu. Foarte misto, mai ales modul in care abordeaza dubitativ rolul intelecutalului in spatiul public si in politica din Romania. E drept ca Tapalaga il preseaza cam mult pe partea politica, dar merita discutia, mai ales ultimele 10 minute…

Cum votul obligatoriu poate duce la cresterea culturii politice

Iunie 11, 2009

Sa zicem ca maine statul roman adopta o lege facand votul obligatoriu. Sa zicem ca legea prevede o reducere de 2% a impozitului personal pentru fiecare persoana care voteaza la fiecare tur de scrutin (sau ceva asemanator sau chiar o pedeapsa simbolica – aici e loc mult de discutie). Partidele din .ro ar fi nevoite sa devina mai bune in ceea ce fac si sa prezinte solutii mai inteligente si candidati mai credibili. De ce?

Acum partidele se bazeaza pe prezenta redusa la vot. Ea inseamna ca vor veni la urne mai ales cei care sunt deja convinsi si/sau activisti. Adica partidele nu trebuie sa foloseasca resurse pentru a convinge electoratul si pentru a-l atrage la vot. Prezenta si intentiile de vot sunt in mare cunoscute. Nu e nevoie de fete noi, de bani, de programe coerente, de evenimente, de campanii coerente, de ideologie reala pentru ca totul e, in mare, predictibil.

Obligativitatea votului ar mari prezenta pe loc (e drept prin ceva ce se poate numi, depinzand de unde privim, o constrangere din partea statului – depinde mult de pozitia filozofica de unde privim statul si cetatenul). Asta ar inseamna ca partidele au in fata o situatie mult mai putin previzibila. Ar trebui sa cerceteze votantii, sa vada ce vor, de la cine, ce ideologie prefera. Ar trebui, in fapt, sa ii informeze si sa ii educe, sa ii atraga. Partidele ar trebui sa munceasca pentru voturi mai mult decat acum.

E drept ca multi cetateni sunt neinformati si needucati politic. E drept ca am putea avea votanti care voteaza fara informatie relevanta. Avem si acum. Sunt insa sigur ca o varianta de implementare bine gandita de vot obligatoriu ar putea sa duca la o imbunatatire a vietii politice din Romania…

Moralitatea presei romanesti serioase si discursul anti Obama

Februarie 10, 2009

Am citit articolul asta scris de Mihail Neamtu pentru Cotidianul cu titlul „Moralitatea echipei Obama” si nu mi-a lacut deloc. Sa luam lucrurile pe rand:

– „Noua administraţie din Washington DC a pornit la drum cu o cohortă de lobbyişti. Hillary Clinton e responsabilă pentru politica externă americană, deşi soţul său primeşte anual donaţii din străinătate pentru Fundaţia Clinton” – pana acum presa americana a remarcat doua incalcari serioase a termenilor de etica impusi de noua administratie, despre care se spune ca sunt mult mai stricti decat cei ai administratiei Bush. Lista de donatori pentru fundatia fostului presedinte Clinton a fost prezentata public si se pare ca exista o intelgere ca el sa fie atent la sursele de finantare.

– „numirea lui Tom Daschle ca ministru al Sănătăţii” – Daschle a fost candidat pentru acesta functie, s-a retras din cauza problemelor cu taxele. E drept ca echipa din jurul presedintelui ar trebui sa se asigure de trecutul curat al celor propusi pentru cabinet, dar Daschle a acceptat ca e vorba de o greseala personala. Poate sistemul de taxe e prea stufos.

– Tim Geithner a fost demnitar si in timpul administratiei republicane, ca sef al Federal Reserve din New York si nimeni nu s-a prins de problemele lui cu taxele. Interesant dublu standard, nu?

– „Un alt democrat, Rod Blagojevich, a pierdut în ianuarie scaunul de parlamentar sub acuzaţia de mituire” – domnul cu nume greu de pronuntat era guvernator in Ilinois, un stat unde scandalurile de coruptie au zguduit ambele partide.

-„„pachetul cu stimulente“ include şi distribuţia „gratuită“ de prezervative în valoare de 335 de milioane de dolari. Ultima prevedere se datorează intervenţiei doamnei Nancy Pelosi din statul California, în curs de falimentare” – multe state americane au probleme financiare iar planul de salvare a economiei incearca si re-capitalizarea lor. Unul dintre statele cu cele mai multe probleme este California republicanului Arnold. Iar masura cu prezervativele ar putea sa salveze o gramda de bani necesari cheltuielilor medicale in viitor. Asta pentru ca Medicaid are deja o gramada de probleme.

Este evident ca si eu am fost putin partizan in comentariul de mai sus insa articolul e o mai mare colectie de jumatati de adevar si de fapte livrate cu comentariu republican atasat dar netrecut prin filtrul ratiunii. Ma asteptat mai mult de la editorialisti, mai ales cand scriu despre politica din SUA.

Dictatura, sondajele si alarmismul nostru national

Ianuarie 20, 2009

Cotidianul zice ca „Românii visează să reducă democraţia la un singur om„. Sunt doua fraze cheie in articol:

– „doar 6% dintre cei 1.488 de intervievaţi au spus că pentru ei politica este foarte importantă, 74% dintre intervievaţi considerând că aceasta este ‘deloc sau puţin importantă’

– „73% dintre români considerau în 2008 că ar fi bine ca ţara să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi alegerile

Comenteaza pe aceasata tema Cristian Teodorescu si Alin Fumurescu. S-a comentat si prin blogosfera iar postul cel mai important este cel scris de Ionut pentru Inventarul Stricaciunilor Politice. Acolo, dupa ce este prezentat modul in care sunt puse intrebarile in studiu si cum sunt evaluate raspunsurile, e destul de evident ca romanii nu sunt atat de pasionati de dictatura cat rezulta din titlul din Cotidianul. Intrebarea in sine suna cam asa:

Cât de bine credeţi că ar fi pentru România … 

A. Să aibă un conducător puternic, care nu îşi bate capul cu parlamentul şi cu alegerile 

B. Să aibă un guvern de specialişti care conduc ţara după cum cred ei că este mai bine pentru ţară 

C. Să aibă la conducere un regim militar 

D. Să aibă un sistem politic democratic

Raspunsurile se dau pe principiul foarte bine/bine/prost/foarte prost pentru fiecare varianta. Practic 73% dintre romani au spus bine sau foarte bine pentru punctul A. Nu stim cati au spus bine si foarte bine pentru D. In 2005 cei pro D erau mai multi decat cei pro A. Adica ne agitam degeaba ca romanii vor tiranie/dictatura/regim personalizat (intotdeauna in subtext e Basescu, bineinteles).

Si pe deasupra toate sondajele astea mai degraba tracking sunt facute sa fie mereu citite in comparatie cu datele din urma si privind cifrele pentru toate optiunile.  Din pacate combinatia de nevoie de cititori, folosire tampa a ideii de dictatura si alarmism duc la titluri alarmiste care construiesc o anumita imagine a societatii care e total incorecta…

PS: Sursa initiala a informatiei este in newsletterul de aici.

Un an cu doua seturi de alegeri

Ianuarie 6, 2009

Unul prin vara pentru europarlamentari si unul prin toamna (noiembrie?) pentru alegerea presedintelui Romaniei. In mod normal ar trebui sa ne bucure faptul ca dupa ce 2008 a avut doua seturi de alegeri, adica localele si parlamentarele, si 2009 e la fel (unde mai pui ca in 2007 am avut iarasi europarlamentare). Asta ar trebui sa forteze partidele politice sa fie coerente, sa produca o serie de candidati relevanti pentru toate ocaziile, sa promoveze doctrina, programe, idei. Din pacate partidele din .ro, dupa alegerile parlamentare care au construit o configuratie politica pana in 2012, nu par sa fie foarte interesate sa straluceasca la europarlamentare si la alegerile pentru cea mai importanta functie in stat. Previziunile mele (relativ sumbre) sunt ca:

– europarlamentarele vor fi in mare ignorate, cu o campanie scurta si putin stralucitoare, care se va axa din pacate tot pe problemele interne si nu pe ce se intampla cu Uniunnea Europeana. Candidatii vor fi relativ necunoscuti, cu un lider de lista care sa ii traga in fata. Prezenta va fi mica;

– alegerile prezidentiale vor fi, din pacate, neinteresante. Pentru a impune un candidat cu sanse reale e nevoie de timp, in mintea mea cel putin un an, si nici un partid (in afara de PD-L, unde Traian Basescu e cunoscut pentru ca este de facto candidat) nu pare sa fie interesat sa promoveze pe cineva. Mi-e teama ca vom vedea cateva figuri obosite care vor lupta pentru o functie care are disperata nevoie de o re-formlare la nivelul Constitutiei. Cred ca Traian Basescu va castiga un nou mandat”

Altfel mai e alegerea primarului de Cluj care il va inlocui pe Boc, dar nu stiu care e perioada pe care ea poate fi amanata. Oricum poate sa fie un test interesant pentru partide deoarece Clujul este un oras important, cu economie solida si „de prestigiu”.

Despre uninominal cu unul dintre profesori

August 28, 2008

Radu Carp, cu care am studiat la facultate drept european (parca) scrie un extrem de bun articol despre uninominal la Hotnews. Cateva chestii esentiale:

– reforma clasei politice si eficienta sistemului e dinamitate de supra-reprezentare; ar trebui sa fim vreo 35 de milioane in tara asta la cati parlamentari avem; mai bine ii ducem pe ei la un numar de maximum 300;

– asa cum am tot spus si eu (mi-e lene sa imi caut si sa imi pun link la postare) sistemul nostru de dinainte, zis prorportional, facea neste rezultate al naibii de majoritare; s-ar putea sa fim surprinsi cat de familiare ni se pare rezultatele generale ale noului sistem; s-ar putea ca o mutare spre un sistem mai proportional sa fi fost o idee buna;

– „Dupa ce legea a fost adoptata, s-a constatat ca este greu de respectat acest criteriu si astfel a aparut OUG nr. 66/2008 care adauga la conditia de 30% sintagma «de regula». Aceasta inseamna ca diferentele dintre colegii pot fi mai mari de 30%. O circumscriptie compusa dintr-un colegiu care reprezinta 99% din voturi si alt colegiu care reprezinta doar 1% este o aberatie electorala dar din punct de vedere legal este perfect posibil!”; se leaga cu ce a observat Turambar;

Altfel e bine ca avem un sistem unde numele candiatului coteaza. E rau ca l-am construit si apoi amendat total aiurea…