Idealism versus realism. Cazul PNL si al prezidentiabililor

Vorbesc mult despre PNL pentru ca am intuitia ca acest partid, in acest moment, se gaseste intr-o situatie (in afara puterii, cu foarte mare, cu oarescare bagaj ideologic coerent) pentru ca deveni „modern” (adica inteligent, cu buna comunicare, bine constituit ideologic). „Poate” nu inseamna „cu siguranta”, dar un cetatean are voie sa spere…

Cea mai recenta dezbatere in PNL pare sa fie cine va reprezenta partidul la alegerile prezidentiale din toamna. Aceasta dezbatere a conectata si cu lupta pentru presedentia partidului, care se va desfasura in doua saptamani la un congres. Pana acum pentru sefia PNL se lupta doua perechi presedinte – presedinte executiv: CP Tariceanu – Teodor Melescanu versus Crin Antonescu – Ludovic Orban.

Cand e vorba de candidatul sustinut de PNL pentru presedentia Romaniai alegerile par a fi de doua tipuri: cei anuntati – Tariceanu si Antonescu si cei neanuntati pe care PNL i-ar putea sustine ca sa-l rapuna pe Traian Basescu  – Johanis, Oprescu, al alt candidat al unei coalitii largi.

Problema mea e ca PNL evident nu are forta de a castiga presedentia pe cont propriu. Sa spui, asa cum spun si Tariceanu si Antonescu, ca ei vor sa devine presedinti ai tarisoarei, e „idealist”. As prefera ca partidul sa fie „realist”, adica sa spuna clar ca nu poate sa ia direct prima functie din stat si sa declara, public si deschis, ca e gata sa ofere sprijin oricarui candidat care are sanse, reale, de a fi mai bun, in fata electoratului din Romania, decat Basescu. Asta daca PNL chiar e decis sa faca din debarcarea acestuia obiectivul principal al partidului.

Sincer, as prefera ca PNL sa fie mai putin interesat de distrugerea lui Basescu si ceva mai interesat de a oferi o alternativa altfel decat aparand vechea guvernare si criticand actualele alegeri ale coalitiei de la guvernare. As prefera sa vad PNL cum extinde zona din care vrea sa isi traga electorat, prin mai multa actiune la baza partidului (cum naiba traducem „grass roots actions”?), prin o comunicare publica mai buna, prin promovarea unor indivizi mai tineri si eventual mai inteligenti decat dalde Norica Nicolai sau Relu Fenechiu.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , ,

3 răspunsuri to “Idealism versus realism. Cazul PNL si al prezidentiabililor”

  1. herdesm Says:

    Cred ca la aceasta ora liberalii sunt mai mult inconstienti decat idealisti. La acest moment asistam mai degraba la o rastalmacire a proverbului „cu capra vecinului”. Acum liberalii sunt „orbiti de furie” impotriva locuitorului de la Cotroceni incat cauta solutii de genul „… sa moara vecinul sa-i luam capra(Cotroceniul si implicit functia prezidentiabila”.
    Si mai au si o problema …… de „cadre”. Asta au (Antonescu, Tariceanu, Melescanu, Orban, Norica, Relu, Vosganian si sa cam terminat partidul ), cu asta defileaza…….
    Pana la alegeri nici nu prea au timp sa „spele pe ochi” daramite sa se trezeasca…….

  2. mihnea Says:

    miscari la nivelul ierbii 😀

  3. bursazvonurilorpolitice Says:

    Fara o mentalitate de invingator nu poti castiga nimic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: