Veto pentru presedinte sau aprobare parlamentara pentru toate numirile de ministri?
Anunțuri
Dacă ți-a plăcut:
ApreciazăÎncarc...
Similare
This entry was posted on Februarie 9, 2008 at 1:14 pm and is filed under alegeri, minister, Parlament. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Astia suntem noi, romanii.Ne place sa ne complicam existenta sub influenta expresiei „care-i mai tare, puternic, bun, destept, etc. Parerea mea este ca lucrurile ar fi mult mai simple daca am citi constitutia asa cum este, fara sa cautam tot felul de chitibusuri „interpretand” in fel si chip anumite cuvinte. Dar sa revin: premierul este in cazul nostru „produsul” propunerii presedintelui, rezultat de multe ori din „imperecherea” nefireasca dintre partide dornice sa aiba puterea. Asa stand lucrurile, Premierul desemnat poarta consultari politice cu cei in cauza si stabilesc candidatii pentru functiile de ministri, pe care-i prezinta presedintelui si sub acordului daca putem sa-i spunem asa, ii prezinta parlamentului pentru sa zicem „inscaunarea” guvernului in cauza. Daca procedura de instalare a guvernului se deruleaza aproximativ dupa acest algoritm, nu vad nici un impediment ca un presedinte, indiferent de nume sa poata refuza, numirea unei persoane pe fotoliul de ministru daca considera ca asupre acelei persoane planeaza anumite indoieli (NICI NU AR TREBUI SA MAI CONTEZE FOARTE MULT ACESTE INDOIELI). In fapt lucrurile se invart in jurul intrebarii antice ramase inca fara raspuns: ce a fost mai intai? oul sau gaina – presedintele sau premierul.
Insa romanilor le place sa se invarta in jurul cozii, fac „savante” trimiteri catre Constitutie, invita curtea constitutionala sa-si dea cu parerea pe aplicarea unor legi fundamentale, cu ce folos? Timpul trece, cainii latra – ursu’ trece.
E clar ca presedintele oricine ar fi el nu poate recuza decat o singura data o nominalizare. Mai departe responsabilitatea revine parlamentului.
Februarie 9, 2008 la 2:59 pm |
Astia suntem noi, romanii.Ne place sa ne complicam existenta sub influenta expresiei „care-i mai tare, puternic, bun, destept, etc. Parerea mea este ca lucrurile ar fi mult mai simple daca am citi constitutia asa cum este, fara sa cautam tot felul de chitibusuri „interpretand” in fel si chip anumite cuvinte. Dar sa revin: premierul este in cazul nostru „produsul” propunerii presedintelui, rezultat de multe ori din „imperecherea” nefireasca dintre partide dornice sa aiba puterea. Asa stand lucrurile, Premierul desemnat poarta consultari politice cu cei in cauza si stabilesc candidatii pentru functiile de ministri, pe care-i prezinta presedintelui si sub acordului daca putem sa-i spunem asa, ii prezinta parlamentului pentru sa zicem „inscaunarea” guvernului in cauza. Daca procedura de instalare a guvernului se deruleaza aproximativ dupa acest algoritm, nu vad nici un impediment ca un presedinte, indiferent de nume sa poata refuza, numirea unei persoane pe fotoliul de ministru daca considera ca asupre acelei persoane planeaza anumite indoieli (NICI NU AR TREBUI SA MAI CONTEZE FOARTE MULT ACESTE INDOIELI). In fapt lucrurile se invart in jurul intrebarii antice ramase inca fara raspuns: ce a fost mai intai? oul sau gaina – presedintele sau premierul.
Insa romanilor le place sa se invarta in jurul cozii, fac „savante” trimiteri catre Constitutie, invita curtea constitutionala sa-si dea cu parerea pe aplicarea unor legi fundamentale, cu ce folos? Timpul trece, cainii latra – ursu’ trece.
E clar ca presedintele oricine ar fi el nu poate recuza decat o singura data o nominalizare. Mai departe responsabilitatea revine parlamentului.
Februarie 10, 2008 la 1:41 pm |
Vot in parlament!
Nu-mi place cand o decizie atarna de un singur om, in cazul de fata si unul ce-mi e antipatic.