Sunt la Hotnews, sa vina intrebarile

Merita sa aruncati un ochi la Hotnews, la Discutia de Luni, nu pentru mine cat pentru Doc, care comenteaza scena politica ca nimeni altul. Intrbarile merg in comentarii la stirea aia iar noi rapundem…

Un an cu doua seturi de alegeri

Unul prin vara pentru europarlamentari si unul prin toamna (noiembrie?) pentru alegerea presedintelui Romaniei. In mod normal ar trebui sa ne bucure faptul ca dupa ce 2008 a avut doua seturi de alegeri, adica localele si parlamentarele, si 2009 e la fel (unde mai pui ca in 2007 am avut iarasi europarlamentare). Asta ar trebui sa forteze partidele politice sa fie coerente, sa produca o serie de candidati relevanti pentru toate ocaziile, sa promoveze doctrina, programe, idei. Din pacate partidele din .ro, dupa alegerile parlamentare care au construit o configuratie politica pana in 2012, nu par sa fie foarte interesate sa straluceasca la europarlamentare si la alegerile pentru cea mai importanta functie in stat. Previziunile mele (relativ sumbre) sunt ca:

– europarlamentarele vor fi in mare ignorate, cu o campanie scurta si putin stralucitoare, care se va axa din pacate tot pe problemele interne si nu pe ce se intampla cu Uniunnea Europeana. Candidatii vor fi relativ necunoscuti, cu un lider de lista care sa ii traga in fata. Prezenta va fi mica;

– alegerile prezidentiale vor fi, din pacate, neinteresante. Pentru a impune un candidat cu sanse reale e nevoie de timp, in mintea mea cel putin un an, si nici un partid (in afara de PD-L, unde Traian Basescu e cunoscut pentru ca este de facto candidat) nu pare sa fie interesat sa promoveze pe cineva. Mi-e teama ca vom vedea cateva figuri obosite care vor lupta pentru o functie care are disperata nevoie de o re-formlare la nivelul Constitutiei. Cred ca Traian Basescu va castiga un nou mandat”

Altfel mai e alegerea primarului de Cluj care il va inlocui pe Boc, dar nu stiu care e perioada pe care ea poate fi amanata. Oricum poate sa fie un test interesant pentru partide deoarece Clujul este un oras important, cu economie solida si „de prestigiu”.

Bunul, raul si uratul din alegerile astea

Bunul:

1) Nu mai avem PRM in Parlament si nici PNG nu a intrat. Daca scapam si de PC era mai bine de atat.

2) Sistemul asta mixt functoneaza interesant. Faptul ca, de bine de rau, votam un individ o sa miste nitel clasa politica.

3) Faptul ca avem un sistem cu 2 partide si jumatate poate crea aliante temperate si pragmatice care sa guverneze putin partizan si cu eficienta sporit. Remarati ca am bolduit „poate”.

Raul:

1) Sistemul asta mixt poate sa construiasca aberatii. Iei locul 1 in colegiul tau cu sub 50% si nu intri la Parlament ca a pierdut altul e la tine din partid cu scorul tau +1. Dar nu-i bai partidele pot sa invete tactica si sa lucreze mai bine la distributia in teritoriu a candidatilor.

2) Lumea inca nu voteaza omul. Din pacate nu va invata decat daca cineva incearca sa explice sistemul si avantajele sale si daca trece ceva timp (adica niste cicluri electorale).

3) Partidele au inteles ca uninominal = campanie ca la locale. Gresit. Din pacate calitatea dezbaterii politice din campanie a fost slaba si, mai grav, mai toti candidatii au fost neinteresanti ca si partiele lor.

Uratul:

1) Or sa se gaseasca unii altii care sa zica ca sa schimbam sistemul de vot. Nu-i o idee buna. Nu pentru ca nu poate sa fie imbunatatit, ci pentru ca mai bine ne obisnuim cu sistemul si ii facem modificari punctuale decat sa modificam iar tot in temelii.

2) Absentesimul creste. Asta nu-i bine si nu parem sa avem nici un fel de antidot…

3) Unele fete nu se schimba niciodata…

Predictiile mele

Acum ceva vreme, mai precis pe 24 septembrie Turambar a deschis o mica bursa a previziunilor legata de scorul partidelor la alegerile ce or sa vina. O sa imi adaug si eu astazi contributia prescienta: PD-L – 32%; PSD – 31%; PNL – 16%; PRM – 5%; UDMR – 5%; PNG – 4%; Restul – 6%. Participarea la vot – 45%.

Strategie sau principiu. PD-L si Vadim

Care va sa zica PD-L afacut un mic troc cu domnul Corneliu Vadim Tudor. El mai ramane nitel (nu de alta dar se cam termina actualul Parlament) vice iar partidul castiga ceva presedentii de comisii si comitete, plus sustinere pe anumite initiative in cadrul legislativului.

Cei pro-PD-L, care au tendinta de a se confunda cu cei pro-Basescu, vor zice ca e echitabil, ca politica inseamna negociere, ca pana la urma PRM e si el partid, ca ce mare bine vor face cu noile lor pozitii de conducere. Vor incerca sa excluda din ecuatie, desi el exista, factorul principiu si factorul moralitate

Cei contra-PD-L si contra Basescu vor spuna ca exista o alianta (desi nu e o alianta decat cel mult de conjunctura) care sfideaza democratia, care ataca principiul si care arata adevarata fata a PD-L. Vor incerca sa scoata din ecutia asta pragmatismul.

Toti incearca sa nu evidentieze lipsa de importanta. Cat mai are de trait acest Parlament? Prea putin. Se pot trage cateva tunuri in perioada asta, dar as prefera sa ne chunuim mintile, ei politicieni si noi cetateni, mai degraba cu viitorul decat cu trecutul. Si as brea sa cred ca viitorul nu il continute pe Vadim si contine un PD-L, un PNL si un PSD coerente ca partide, cu ideologie, programe si oameni inteligenti. Din pacate ultimele 3 elemente lipsesc si noi ne batem capul cu un troc/alianta/joc…

Cine nu va castiga alegerile parlamentare

Asa cum toate partidele au castigat la locale (si culmea e ca, daca le asculti argumentele toti chiar au oarescare dreptate) toate partidele din Romania vor pierde parlamentarele. De ce? Pentru ca, in absenta unui eveniment cu potential cataclismic, nici unul dintre partidele din Romania nu va reusi sa construiasca singur Guvernul. Cele mai mari sanse, asa cum in parte observa corect Pavel Lucescu in Cotidianul, le alianta PSD – PC cu numarul 3 (oamenii astia chiar nu se invata minte?), dar cele mai mari sanse sunt oricum destul de mici. Pana la urma PC nu mai are nici macar forta de acum cativa ani iar puterea trustului de presa atasat e mai mica avand in vedere sistemul partial uninominal care ne asteapta. Cotidianul publica si o pozitie contrara…

Scenariul lui adi_ocs este interesant prin multitudinea de varianta prezentate, dar cred ca doar senariile 3 si 4 merita sa fie luate in considerare acolo. Pana la urma in mintea mea PD-L si PNL nu se mai apropie unul de celalalt acar vreo 4 ani.

E interesant si indemnul lui Mihnea legat de o intoarcere la origini a presendintelui care ar favoriza partidul sau. Dar parca nici o „reintoarcere” fara o oarescare evolutie nu da bine la electorat.

O sa fie interesant de vazut daca vreunul dintre partide reuseste sa se adune si sa prezinte o imagine coerenta (oameni, program, comunicare relevanta) in campanie. S-ar putea sa ia ceva voturi printr-un efort bine construit…

Intrebarea (mda, de joi)

Care dintre candidatii la Primaria Bucuresti va insulta cel mai mult inteligenta alegatoriolor (posibile mijloace: greseli de exprimare, generalizari, minciuni transparente, atacuri la persoana, planuri irealizabile, promisiuni exagerate si alte asemenea)?

PS: Pana dupa Pasti nu ma astept sa mai ma uit pe blog sau sa mai scriu asa ca ne citim in cam o saptamana…

Dumnezeu pentru ei, conformism pentru noi

Citeam in Cotidianul despre pronuntarea lui Iorgulescu despre Dumnezeu care a trecut, cu arme si cu bagaje, in tabara liberala. Si ma gandeam de ce mama naibii partidul asta prin purtatorii sai de mesaj simte nevoia sa fie conformist. Mai toate partidele din .ro spun ca eu o relatie privilegiata cu Cel de Sus. N-ar fi mai usor pentru liberali sa se diferentieze printr-o atitudine liberala legata de subiect (adicatele ca Dumnezeu e cu ale lui, politica cu ale ei si liberalii au treaba in spatiul public numai cu politica) mai degraba decat sa activeze „reflexul mimetist” si sa fie ca toti ceilalti?

Nu de alta dar observ cum tot mai multe partide de la noi sunt parca trase la indigo si se diferentiaza prin tot mai putine si mai rare teme. Ma intreb, par example, cam ce diferentiaza partidele din .ro in privinta temei „Impletirea religiei cu politica”. Ceva imi spune ca mai nimic…

Kosovo. Romania. UE. Transnistria

Eu sunt intr-o mica vacanta de 4 zile (azi e ultima zi) inainte de un nou loc de munca (maine la temuta ora 9). Drept pentru care nu am urmarit nici tot nici toate legat de Kosovo/reactia Romaniei/reactia Rusiei/cine a recunoscut si cine nu. Asa cum inca mai am de citit una alta despre liberalismul din Romania. Dar sa purcedem.

Sever Voinescu scrie in Cotidianul ca importanta sau desuetudinea „cazului Kosovo” depinde de cum definim „situatia exceptionala”. Concluzia domnului Voinescu e mai degraba pesimista: va fi greu sa explicam bascilor, catalanilor, transnistrenilor sau kurzilor de ce situatiile lor nu sunt exceptionale. Cred ca unele cazuri sunt cu adevarat exceptionale (kurzii in Irak, transnistrenii) dar nu cred ca simpla adoptare a refrenului „Dar in Kosovo s-a putut” ii va ajuta sa obtina/sa isi declare independenta.

Ionut Butoi de la Agentia de Rating Politic crede ca PRM-ul poate sa fie „inviat” de dezbaterea legata de Kosovo. Nu sunt de acord cu aceasta idee, fie si datorita faptului simplu ca PRM nu stie sa profite de ocazia care i se ofera. Tonul adoptat (mai ales de Vadim Tudor care a capatat ceva vizibilitate in plus pe la televiziuni) e unul demn de anii ’90 si de conflictele de la Targu Mures. Situatia de acum in Romania e fundamental diferita.

Nu sunt de acord cu John Doe care declaratia lui Putin, care face referire la Transilvania ca regiune ce poate sa urmeze traiectoria Kosovo, inseamna ca avem o problema. Pana una alta carta NATO ne garanteaza suveranitatea si integritatea. Si nu cred ca o sa facem noi lururi chiar atat de tampite incat sa iesim din NATO…

Nici cu Eduard Hiudan nu sunt de acord. Nu am fost surprinsi de declaratia de la Pristina. Culmea, am reusit chiar sa avem o pozitie unitara, atat prin vocea presedintelui cat si prin cea a ministrului de Externe sau a Parlamentului. Situatie rara in ultimul timp in .ro…

Nici cu Mihnea nu-s de acord cand spune ca e inacceptabil ca UDMR sa aiba o opinie diferita de cea oficiala a Romaniei legata de Kosovo. Pana la urma e vorba de o „dependenta de cale”. Reprezentantii UDMR fac spectacol pentru public (mai bine zice englezul „playing for the crowd”) dar in fapt nu au nici mijloacele nici interesul sa vada in Kosovo un precedent real. Nu de alta dar „precedentul Kosovo” ar inseamna ca romanii majoritari, verzi, sa ii atace si sa incerce sa ii ucida iar ei sa riposteze printr-o miscare de gherila. Nu cred ca e cazul. UDMR e un partid politic intr-o tara libera iar liderii sai sunt cetateni intr-o tara libera. Au deci dreptul la opinie. UDMR joaca un rol politic care e o expresie a modului in care UDMR a reactionat in general cand e vorba de chestiuni de „autonomie”… Cam ce spun eu spune si Cristi Banu, cu accentul pe faptul ca minoritatea maghiara nu este oprimata in Romania.

doinat ma lepsuieste cu intrebarea despre Kosovo si ce inseamna independenta pentru Romania? Ca si ea nu pot sa nu observ buna sinteza de la Dateline Bucharest. Dar si rezumatul corect al lui adi_ocs. Ambele merita citite…

Din punctul meu de vedere elementul cel mai important si oarecum ignorat (cu buna stiinta) de unii dintre oamenii de la televizor si din presa este conceptul de „recunoastere„. Dreptul international nu are forta normativa pe care o are dreptul national din simplul motiv ca nu exista o autoritate suficient de puternica (aka un „Guvern” mondial care sa dispuna de fonduri si de forta militare fara conexiuni reale cu statele nationale) ca sa il impuna. Prin urmare pe scena internationala exista norme de drept dar ele sunt fluide si supuse consideratiunilor de tip realpolitik. Tocmai o astfel de analiza pragmatica impune asumarea faptului ca independenta statului Kosovo este „reala” in masura in care state importante (din punct de vedere militar/economic/diplomatic) recunosc existenta sa. Pe de alta parte trebuie acceptat si faptul ca independenta nu va avea, cel putin o vreme de acum inainte, o componenta foarte dura, avand in vedere ca noul stat depinde de ajutorul economic al UE si SUA si, mai important, de ajutorul logistic al UE (functionari, politisti, vamesi).

Poate cel mai important element in acest moment este ca toate partile implicate sa limiteze sansele (destul de reale) ca statul Kosovo sa mearga in directia failed-state. Este destul de clar ca pentru tarile care nu recunosc acest stat va fi greu sa contribuie (desi contributia prin intermediul UE la ajutorul acordat Kosovo poate sa fie o solutie destul de eleganta din punctul de vedere al Romaniei) la construirea sa ca stat valid. Acesta e principalul motiv pentru care imi doresc ca recunoasterea Kosovo sa fie larga iar ajutorul oferit sa fie masiv…

Cat despre importanta pentru Romania… Transilvania nu mai are nimeni cum sa ne-o ia, asta e destul de clar pentru mine. Cred ca minoritarii etnici maghiari din Romania nu au motive sa formeze o armata de eliberare si sa ceara bombardarea tintelor politice si militare din Bucuresti. Nu cred ca PRM are cum sa profite. Nici UDMR nu va mai inflama prea mult apele.

Unde trebuie ca Romania sa fie atenta si unde diplomatia noastra are de lucru este in problema Transnistria. E drept ca, chiar daca isi declara independenta, e putin probabil ca republica sa primeasca recunoastere de vreun fel. Asta nu inseamna insa ca Romania nu trebuie sa iaba argumentatii coerente si corecte pregatite pentru a demonstra tuturor celor care asculta ca exista o diferenta clara intre independenta Kosovo si posibila independenta a Transnistriei.

ADDENDUM: Corina Murafa spune ca tot episodul Kosovo musteste de cinism, Corina Cretu reactioneaza la lacrimi iar pe limba cailor putem observa nuantele unor declaratii ale UDMR (sunt acolo cateva comentarii savuroase). Si, bineinteles, BBC…

ADDENDUM2 : Multa cerneala virtuala a generat Kosovo. Poate chiar nitel cam multa avand in vedere importanta pe care or are pentru Romania si care e limitata. Adi spune ca alte solutii existau si trebuiau incercate. Poate, dar cred ca negocierile nu ar fi dus nicaieri.In ciuda tonului insinuant de la ARP cred ca declaratiile presedintelui Basescu facute la intalnirea cu presedintele Serbiei au fost normale. Dialogul si negocierea trebuie sa ramana relevante intre cele doua parti. Fara ele se poate ajunge (desi e greu de crezut) din nou la arme.

Foarte misto ideea de la Idei locale de a aborda situatia ca in dreptul anglo-saxon relevand punctele de distinctie intre diferitele miscari separatiste si Kosovo. Se observa monstruos cum unii reprezentanti ai PNL in Parlamentul European au opnii distincte de cele ale partidului. mesaj in sticla nu vede nici un mericol ci doar nevoia politicienilor romani de a castiga cateva puncte (dupa mne iluzorii) cu tema nationalismului.

Insurgiam crede ca poporul sarb are datoria de a se pregati de lupta. Eu sper ca totusi acest fapt va putea sa fie evitat. Teaca da vina pe americani si crede ca o Europa condusa de Chirac si Schroeder ar fi reactionat diferit. Ionut Pepenar e impotriva independentei pentru ca nu exista popor kosovar ci popor albanez iar Pendulul lui Foucalt pune intrebari si obtine raspunsuri. mutsunake e foarte direct si remarca cum Kosovo e primul stat musulman din UE fara a fi in UE.

Cam astea fura reactiile de prin .ro. Cele mai multe inteligente si articulate, fie de o parte sau de alta, dar, din pacate, si unele neargumentate si am belicaose…