Citeam la Anca Alexandrescu despre PSD si posibila sa ruptura. Si am scris. Reproduc…
Lasand la o parte tot mai ezoterica si prost adaptata la realitate amenintare cu dictatura lui Traian Basescu, cred ca PSD nu ar avea decat de castigat daca ar avea bunul simt sa se rupa in doua.
Imi bazez afirmatia de mai sus pe simpla constatare ca pierderea de procente/incredere/imagine inceputa in 2004 si care pare astazi sa nu se apropie de final este produsa de chiar lupta interna intre factiuni. Factiunile nu suntr foarte stabile, fluiditatea e o marca a unei lupte interne de buna calitate. Insa cred ca s-ar putea determina cateva idei/principii/programe care sa separe PSD in doua. Si am avea:
- PSDR adica PSD Reformat (probabil ca un copywriter bun ar gasi o denumire mai cu putere de agatare, dar n-am chef sau timp sa gandesc prea mult un titlu) care sa fie condus de Geoana & comp, eventual incluzandu-l pe domnul Ponta, mai toti TSD-istii aparuti in partidul mare din 2004, gruparea de la Cluj, alti pesedisti care pot sa se delimiteze cumva pozitiv de perioada 2000 – 2004;
- PSR adica Partidul Socialist Roman, condus de Ion Iliescu cu apropiatii sai, loc unde probabil se vor asociat si Adrian Nastase, Miron Mitrea si altii asemenea care au iesit putin sifonati la imagine dupa 2004;
Avantajele pentru stanga din Romania ar fi multiple. PSDR ar reusi sa atraga o stanga mai tanara, mai moderna, mai sociala, mai Che Guevarista printr-o tonalitate moderne, un program care sa abordeze teme ca mediul, identitatile sociale, dezvoltarea comunitatilor. PSR ar putea sa se adrese electoratului traditional al PSD de acum, o stanga mai apropiata de socialism sau chiar de comunism, fara o retorica moderna, cu primatul statului pus clar in program.
As putea sa pariez ca daca ruptura se face curat si cele doua formatiuni sunt conduse cat de cat profesionist ele ar putea sa ia in 2012 mai mult decat va lua PSD unit in 2008.
Etichete consultanti, Partidul Social Democrat Reformat, Partidul Socialist Roman, ruptura
noiembrie 1, 2007 la 4:28 pm |
După interviul de aseară nu mai mi se pare nici ezoterică, şi nici prost adaptată la realitate…
Să recapitulăm:
- nu votaţi cum trebuie, organizez referendumul ori de câte ori este nevoie;
- am făcut referendumul ca să ajut PD şi PLD;
- Ludovic Orban o să aibă probleme cu miliţia fiindcă refuză să-i plătească facturile prietenului meu Umbrărescu;
- o să fac referendum şi la alegerile celelalte (bineînţeles, întru ajutorul PD şi PLD);
- Chiuariu e mafiot.
Am I missing something? Sau omul chiar a luat-o razna şi nici măcar minime preocupări pentru aparenţe nu mai are?
noiembrie 1, 2007 la 6:15 pm |
Mi se pare ca problema e pusa eronat. PSD este, de fapt, rupt. S-a trecut de faza in care mimau, cel putin, un fel de disciplina. Formal, oficial, cum vrei, e in continuare un partid – dar e limpede ca e doar o chestiune de timp pana cand ruptura asta intre factiuni o sa se manifeste si la nivel oficial.
Ce-i tine impreuna nu e hehhehehe, vezi Doamne!, teama de o eventual dictatura a presedintelui ingrijorarea pentru viitorul tarisoarei :p – ci faptul ca isi dau foarte bine seama ca puterea lor, cat o mai au, sta tocmai in faptul ca sunt in continuare uniti. Adica e un interes pur partizan, nu ca ar fi de neinteles! Anca Alexandrescu nu vrea sa fie o tanara stea in ascensiune intr-un partid care, electoral vorbind, isi da duhu. Mult mai bine sa fie cate certuri or fi interne, dar dupa alegeri, partidul sa continue sa fie unul principal.
noiembrie 2, 2007 la 1:38 am |
acuma nu vreau eu sa fiu avocatul diavolului. dar bolsevismul pe care il acuza astazi grupul de la cluj in partid nu e taman bolsevismul care i-a atras pe ei in psd?…care le-a dat functii?…care i-a facut pe unii ministrii?
adika…sa nu-mi spuna dl rus sau dl dancu ca atunci cand au intrat ei in partid credeau ca totul e social-democratie pura si acum…vai, au descoperit ca era un cuib de bolsevici. sa fim seriosi. bolsevici au fost din 90…si dancu&co au intrat in psd ca era mare, bolsevic, condus autoritar de nastase si putea sa le dea functii. n-au intrat manati de inaltele idealuri social-democrate intt-o tara care abia scapase de comunism. asa ca toata indignarea asta anti-bolsevica a celebrului grup mi se pare ipocrita si folosita politic pentru a-si apropia puterea in partid. atat si nimic mai mult. fara intentii nobile.
noiembrie 2, 2007 la 12:08 pm |
Cristi: Nu e asta locul sa discutam tendintele de lider maximo pe care le detine sau nu Traian Basescu. Tema oricum e oricum tare tocita…
Doc: Nu stiu ce sa zic. Cred ca separarea PSD in doua formatiuni distince, una mai reformista alta mai conservatoare in ale PSD-ului curent ar oferi sansa ca mai multi cetateni/alegatori sa gaseasca ceva in partea stanga a esichierului politic (cat imi place sintagma asta de limba de lemn!).
noiembrie 2, 2007 la 2:35 pm |
Mda, revin si eu dupa o absenta. Ideea cu doua partide pe stanga a fost [daca nu ma insel] vehiculata acum mai multa vreme de John Doe. Recunosc ca are ceva forta de atractie din punct de vedere speculativ, insa doar atat. Eu as fi inclinat sa resping un astfel de scenariu. Si sa il contrazic categoric pe Doc. PSD este ca uleiul cand se amesteca cu apa. Se sparge in mii de bule, dar in final se reuneste la loc, indiferent de atomizari momentane. Motivul este simplu: natura asocierii politice este una cu totul distincta la PSD. Nu se mai regaseste la nici un alt partid pe esichierul politic.
noiembrie 2, 2007 la 3:05 pm |
A porni azi de la zero un partid este o întreprindere extrem de riscantă. Este de ajuns să vezi că veleitarii plecaţi din PNL nu reuşesc să iasă din anonimat deşi beneficiază de o mediatizare excesivă şi de fonduri la discreţie, dacă ne uităm cât de activi sunt în campanie, mai activi chiar decât PNL, partid aflat la guvernare.
Nici Ion Iliescu, nici Adrian Năstase, nu (mai) au o atractivitate suficientă pentru a urni un nou proiect politic. PSD-ul însuşi stă foarte rău cu banii, fiind aproape inexistent în campania electorală. Ion Iliescu şi Adrian Năstase nu sunt nişte naivi (politiceşte vorbind) ca să nu înţeleagă că ieşirea din PSD înseamnă sinucidere politică. Toţi cei care au plecat de pe corabia PCR-ului (fiindcă asta este PSD-ul) au eşuat.
PSD-ul nici nu poate evolua spre social-democraţie fiindcă nu există electorat pentru aşa ceva. Electoratul “de stânga” este fie comunist de-a dreptul, fie cel mult socialist (a.k.a. “comunism cu faţă umană”). Nu avem o bază electorală pentru o “social-democraţie europeană”. Asta ar implica – printr altele – existenţa unei solidarităţi sociale, care încă nu a apărut, noi fiind încă în epoca individualismului feroce.
Oricum, deocamdată, partidele noastre sunt asociaţii de indivizi, nu de idei, din acest punct de vedere nu văd o mare diferenţă între ele (poate Dromichaetes explică mai detaliat ce a vrut să spună).
noiembrie 2, 2007 la 5:24 pm |
@ Cristian Banu
Pai cred ca ai pus tu punctul pe i. Nu vad ce mai trebuie explicat. Se face politica pentru putere, nu pentru idei. In centrul luptei politice nu sta proiectul, proiectul [mai corect: proclamarea proiectului] este vazut ca vehicol de cucerire a puterii. Eu intreb pe toti cei care ii tot dau cu Ion Iliescu in sus si in jos: Cum este posibil ca dupa 17 ani de activitate de stanga Ion Iliescu sa nu aiba o mostenire de idei? Ce lasa omul asta in urma lui? NIMIC.
Si atunci unde ii sunt meritele? In faptul ca a condus partidul folosind puterea existenta in reteaua administrativ-guvernamentala – racoland oameni. “Machtpolitisch genial…”. Uitati-va de unde provin oamenii PSD. Ce istorie au in spate. Practic partidul nu a produs putere prin sine niciodata, ci a adunat ceva ce exista deja. [au spus-o altii mai destepti decat mine].
De aceea PSD arata astazi ca o intreprindere de stat care incepe sa externalizeze [la Cluj, la Timisoara, la Iasi, la Constanta etc.] lucrari si contracte. De aceea spun ca PSD trebuie sa se reformeze din interior, altfel nu este posibil. Si aici are dreptate Doc cand spune ca nu teama de Basescu ii tine impreuna [Eu nu eram de acord cu el in privinta rupturii]. Secretul sta in motivul care i-a facut pe pesedisti sa se asocieze. Nu o idee politica anume i-a unit, ci asocierea insasi [eu numesc asta sindromul stecherului nebagat in priza - daca nu il bagi in priza nu serveste la nimic], ideea de a face parte, de a fi o rotita in sistem. Procesul s-a produs de sus in jos, de la varf catre baze/teritoriu.
noiembrie 5, 2007 la 3:53 pm |
Adevarul e ca ignorasem elementul crucial aici. Totul pleaca de la intrebarea: De ce facem noi politica? Si, la PSD, in mai mare masura decat la restul partidelor din Romania, raspunsul e simplu: pentru ca e cea mai buna metoda de a rezista oricarei modernizari reale.
Si din cauza asta nu se va rupe, cel mai probabil, PSD. Dar din aceiasi cauza nici nu se va reforma. Cum poti sa reformezi un partid cand chiar esenta existentei sale politice este rezistenta la schimbare?
Dintr-un anumit motiv PSD ar merita eticheta de conservator. NU in adevarul sens politic al cuvantului dar intr-un sens foarte real si important pentru politica din Romania. Si pentru PSD…